Internautii si Politica

Potrivit unui studiu realizat pe baza platformei electronice Busola Politică, aproape două treimi dintre persoanele care navighează constant pe internet sunt influenţaţi, în votul lor, de elemente de ordin emoţional, se arată într-un comunicat de presă al Institutulu European pentru Democraţie Participativă.


"Rezultatele testului arată ca aproape două treimi din utilizatori nu se ghidează neaparat după ideologie sau după punctele de vedere pe care le împărtăşesc cu un partid, ci mai degrabă după alte elemente de ordin emoţional, precum simpatiile sau antipatiile faţă de liderii partidelor", a explicat directorul Institutului European pentru Democraţie Participativă, Doru Franţescu.

Mai mult, cei mai mulţi internauţi au vederi de dreapta, peste 37% dintre cei chestionaţi fiind simpatizanţi ai PNL şi aproximativ 34 de procente ai PDL.

PSD a acumulat 13,5% din simpatiile respondenţilor, iar restul partidelor nu au trecut de 5%.

"Trebuie avut în vedere şi faptul ca nu este de ajuns ca un partid să aibă aceleaşi opinii ca tine ca să îl votezi. El trebuie să îţi inspire şi încrederea că are capacitatea, prin abilitatea liderilor săi şi prin structura aparatului de partid, să ducă la îndeplinire ceea ce îşi propune", a mai spus Franţescu.

Acesta este cazul Partidului Conservator care ar putea avea de partea sa peste 15% din electorat. Potrivit analizei, formaţiunea pierde prin lipsa de credibilitate şi de carismă a liderilor şi prin slaba informare a alegătorilor.

Sondajul mai arată că cei mai bine informaţi sunt simpatizanţii PNL, 40%, urmaţi de cei din PSD- 38 de procente.

(EvZ)

Ipocrizie Naturala

Pentru ca intra in campanie electorala, Oana Zavoranu si-a dat jos silicoanele declarand ca doreste sa fie mai naturala in fata alegatorilor.

Sah Mat

Fiintele umane sunt creaturi care actioneaza in virtutea rutinei, cu o nestavilita nevoie de a fi familiarizate cu actiunile altora. Daca sunteti previzibili, adversarii vostri se vor simti stapani pe situatie. Ca urmare tot ce aveti de facut este sa rasturnati situatia: fiti in mod voit imprevizibil. Un comportament aparent lipsit de scopuri si de coerenta ii va deconcerta pe ceilalti, iar ei se vor epuiza incercand sa va inteleaga miscarile. Dusa la extrem, aceasta strategie intimideaza si terorizeaza.

Exemplu ->

In anul 1972, campionul de sah Boris Spassky il astepta pe adversarul sau, Bobby Fischer, pentru a disputa o serie de partide ce contau pentru titlul mondial. Ora la care fusese programata prima partida se apropia, dar nici urma de Fischer. Cu o clipa inainte de anularea intalnirii, Fischer apare in sfarsit, dar imediat incepe sa se lamenteze ca un copil rasfatat: ba ca nu-i place decorul salii, ba ca luminile – chipurile – cad prost, ba ca il deranjeaza camerele de filmat etc. Lucrurile s-au linistit intr-un tarziu, dar Spassky devenise foarte nervos. Fischer pierde prima partida, dupa ce comite niste erori incredibile, ca ultimul ageamiu. Spassky este dezorientat. Partidele continua, victoria revenind cand unuia, cand celuilalt, cu Fischer osciland intre normalitate si dementa. Apoi, brusc, Fischer incepe sa insire mutari de geniu, una dupa alta, inclinand balanta victoriei de partea sa. Spassky este convins ca este victima unui complot, se gandeste chiar ca adversarul sau il hipnotizeaza. La sfarsit, se declara invins, iar in urma acestei infrangeri neasteptate, el, favoritul, nu si-a mai revenit niciodata.

Busola Politica

Daca te simti cumva debusolat precum cetateanul turmentat din piesa "O scrisoare pierduta" si tentat sa te intrebi DAR EU CU CINE VOTEZ, iata ca poti raspunde la un chestionar care sa iti spuna care este cel mai apropiat partid de ceea ce doresti tu sa se intample in viata politica/economica/sociala din Romania si acest chestionar nu putea sa se numeasca altfel decat BUSOLA POLITICA !!!

Discursul Electoral

In anul 433 i.H., insula Kerkyra (numita mai tarziu Corfu) si orasul-stat grec Corint erau in pragul unei ciocniri armate. In aceasta situatie, amandoua partile au incercat sa obtina ajutorul orasului Atena, ca urmare si-au trimis ambasadori care sa incerce sa incheie o alianta cu atenienii. Reprezentantul Corintului a tinut un discurs stralucitor si pasionat despre prietenia care legase in trecut Corintul si Atena, in vreme ce reprezentantul Kerkyrei a recunoscut ca nu a ajutat niciodata Atena, ba dimpotriva, s-a aliat mereu cu dusmanii sai. Dar, a mai adaugat el, Kerkyra isi pune la dispozitie flota, a doua ca marime dupa cea a Atenei. Ascultand aceste discursuri, atenienii au decis sa sprijine Kerkyra, abandonand aliatul traditional Corint.

Intelegeti, domnilor politicieni ?

Diaspora

Sau "De ce nu m-aş duce la vot". Nu spun că SI-GUR nu mă duc. Şi nu vreau să conving pe nimeni că, dacă nu aplici ştampila, eşti mai înţelept. Din contră, de la 18 ani, de cînd am dobîndit dreptul de a alege, nu am lipsit decît motivat şi am fost mîndră de civismul meu. Ba m-am mai şi certat cu alţii care ziceau că nu servesc alegeri, au altele mai bune de făcut: "Păi cum?!!! De-aia au murit oamenii ăia la revoluţie?!!!". Însă acum mă aflu într-o situaţie specială pe care doresc să o analizăm împreună. Cine ştie? Poate mă mai gîndesc şi mă răzgîndesc dacă mă va combate cineva adînc.



Din capul locului trebuie să vă mărturisesc: am senzaţia că nu mai am drept de vot. Că am renunţat la el în momentul în care am ales să trăiesc în altă ţară. Economic exprimat situaţia se rezumă aşa: nu mai plătesc taxe şi impozite statului român, nu mai pot avea nici o pretenţie de la el să aibă grijă de mine. Sînt pe cont propriu.

O singură dată am simţit că TREBUIE să votez de cînd locuiesc în Zagreb. A fost cu ocazia referendumului pentru demisia lui Băse. Nu-mi mai plăcea de el la vremea aceea, dar am zis: "Io l-am pus acolo, io-l dau jos cînd i se termină mandatul!". Chestie de principiu.

După aceea am asistat la alegerile croate unde partidul la putere, HDZ, a reuşit să obţină cel mai mare număr de voturi în ciuda opoziţiei puternice. La mustaţă i-au depăşit pe SDP. Cum au reuşit? Păi exact cu ajutorul diasporei care i-a adus 2-3 parlamentari în plus! Care s-au simţit la calculul pentru stabilirea coaliţiei de guvernare.


Şi atunci am auzit croaţi dornici de schimbări oftînd dezamăgiţi: "Da' la ce au votat, domnule, cei care locuiesc în Germania şi Austria şi Bosnia? Că ei de fapt, nu vor simţi pe pielea lor ce înseamnă votul lor. Tot eu am de suferit încă un mandat cu aroganţii ăştia ...". Am luat aminte şi le-am dat dreptate.

Dacă tot vorbim despre cine are dreptul moral şi cine nu să primească abţibild cu VOTAT în buletin, să vă mai spun ceva ce mă deranjează. Eu am dreptul să votez la consulat că am reşedinţă în ţara străină, dar turistul aflat în trecere nu. Păi cum vine asta? Argumentele ar fi tot cele de mai sus: tot turistul trăieşte în România, nu Oana Băcanu care vine doar în vacanţe. Nu-i corect.

Dar să trecem şi la raţiuni mai egoiste. Ce-mi iese mie, domnilor, dacă mă duc la vot? Haideţi să vă zic ce aştept eu de la statul român, aşa ca diasporean ce mă aflu. Nu-s multe.

1. Aş vrea să nu mă mai prefer să vin personal în ţară ca să-mi scot un cazier, certificat, carte de identitate etc. pentru că E MAI IEFTIN ŞI MAI RAPID decît să apelezi la Ambasada României.

2. Aş vrea să beneficiez de aceeaşi asistenţă şi grijă ca închişii "nevinovaţi" din penitenciarele de aici care ameninţă că se spînzură.

3. Aş vrea ca Ambasada României, nu numai ICR-ul, să aibă bibliotecă cu cărţi româneşti. Căci îmi place să citesc, dar chiar pînă la Praga nu m-aş duce să împrumut o carte. Mai bine lecturez Fuck You, Tovarăşi.


4. Şi aş mai vrea ca Ambasadele României să angajeze legal personal local. Atunci aş putea lucra pentru ei ca traducător şi interpret. Căci au nevoie, dar e normal să-mi meargă vechimea dacă prestez pentru ei.

Atît.

Ştiind că doleanţele mele sînt de-a dreptul idealuri şi că, dacă n-a reuşit Cioroianu cît a fost ministru să mişte ceva, doar nepoţii mei au să prindă vremuri mai bune, la ce să votez? Sînt dezamăgită, domnilor. Am luptat, am făcut campanie, m-am bucurat cînd au cîştigat portocaliii şi apoi ... Ştiţi restul poveştii, nu insist.


Aş mai fi trecut în revistă şi argumentele practice pentru care nu m-aş duce la vot (aş pierde vreo cîteva ore din ziua de alegeri, banii de transport şi tuşul de pe ştampilă), dar m-am răzgîndit. În fond tot eu, cu buletin de Braşov, am stat la coadă în Bucureşti 7 ore că să iasă cine trebuie acum patru ani (căci pentru cei în tranzit prin capitală se organizaseră doar 7 secţii de votare ca să evite fraudele ...).

Închei aici şi aştept cu interes.

Oana Bacanu

Internet sau Mici si Bere ?

Cum se câştigă alegerile în era digitală? În România nu se câştigă. În SUA da.


Phil Noble, implicat în campania lui Barack Obama ca voluntar a demonstrat cum se poate în Statele Unite, iar specialiştii noştri în comunicare ne-au argumentat cum nu se poate în România. Sau cel puţin asta au încercat. Primul mesaj pus pe site-ul candidatului a fost „You own this campaign”. Campania s-a axat pe mai multe planuri, printre care şi acela de a-l face pe om să creadă că deţine controlul asupra deciziilor sale şi că rezultatul final va fi datorat alegerii sale. El va fi acela care a pus umărul la viitorul Statelor Unite ale Americii şi nu politicianul. Mesaje precum „I’m asking you to believe” întăresc această idee de a avea soarta politicianului în mâini şi numai tu ai puterea de a-i da o şansă acestuia. S-au vândut pe Internet tricouri cu chipul lui Obama şi s-au organizat concursuri pentru a se strânge donaţii. Cetăţenii care donau 250$ pentru campanie erau trecuţi pe o listă, iar la final 5 dintre aceşti oameni câştigă o cină alături de Barack Obama. Ce vreau să reţineţi aici este că nu le-au oferit oamenilor mici şi bere, fasole şi ciorbă cum se obişnuieşte la noi, ci i-au manipulat ieftin şi eficient.

Adriana Săftoiu a spus că „politicienii noştri folosesc cele mai cinice metode pentru a convinge electoratul” şi că „la noi banii votează, nu informaţia”. Ei bine cum îţi educi electoratul aşa îl ai. A adăugat bine că în România „era digitală se câştigă cu sacoşa”, dar mi-ar fi plăcut să aud şi nişte soluţii pentru ca situaţia să se schimbe. Spunem că ţăranul nostru cu mită e câştigat, dar sincer o sacoşă de făină şi o sticlă de ulei pe care le primeşte în campanii nu-i ajung pentru patru ani trăiţi din nou în sărăcie. Aşa că ar face bine doamna Săftoiu să nu se coboare la pomeni electorale, ci să găsească altă cale de a-şi aduna voturi căci vorba aceea... minunate sunt căile PR-ului.

Dumitru Borţun a spus că „nu poţi crea vectori de presiune prin Internet” şi că „nu poţi mobiliza publicul să meargă la vot prin comunicarea online”. Singurul impediment ar fi că nu tot poporul are Internet, dar altfel nu ar trebui să existe „NU POT”. Dacă nu prin donaţii precum la americani, atunci prin alte moduri.

Bogdan Naumovici a întors un pic (mai mult) roata discuţiei. Cei care au Internet sunt tineri şi oameni de vârsta a doua. Majoritatea votanţilor sunt pensionari. Ceva nu se leagă între „era digitală” şi votanţi. Politicienii nu sunt interesaţi să atragă publicul tânăr pentru că asta ar aduce o schimbare la nivelul ţării, adică exact ceea ce „mai marii” nu îşi doresc. Cinci milioane şi ceva de oameni din România au Internet. Punem că din aceştia, 4 milioane au drept de vot (deşi dacă puştiul are Internet, au şi părinţii dar în fine). Sunt de neglijat 4 milioane de alegători? Sunt de neglijat se pare...

L-am întrebat în cadrul conferinţei pe Mircea Geoană dacă pe viitor va investi resurse tot în pomeni electorale sau va investi în comunicarea online, pentru că eu ca şi studentă prefer să citesc blogul unui politician decât să ma duc la mici şi bere în parc la Izvor. Mi-a zis că el nu face pomeni electorale (chiar credea că înghite careva gogoaşa) continuând cu un discurs despre convingerile sale legate de viitorul ţării, evident nerăspunzând absolut deloc la întrebare. În sală oamenii râdeau pe sub mustăţi cum la o simplă întrebare nu a putut da un răspuns şi a crezut că ne ia de proşti pe toţi (ţin să precizez că în sală erau 90% oameni care au studiat/studiază comunicarea) spunând ca papagalul fraze scrise de consilierul său probabil.



Organizarea a fost de nota 10. Aş mai fi comentat momente ale discuţiilor, dar risc să vă pierd pe parcursul lecturii. La noi nu se câştigă alegerile folosindu-ne şi de Internet pentru că nu se vrea. Nu vorbesc de campaniile în mediul rural. Presimt că ne mai trebuie încă 4 ani pentru a se mai duce din nesimţirea campaniilor de acum. Intelectualul nu are ce face cu pomenile politicianului. Nişte pensii mărite în prag electoral, dar care se vor pierde în scumpirile la gaze, curent şi alimente sunt nimic pe doi. Şi ca bonus de informaţii vă zic că bunica mea din sectorul 5 a primit telefon mobil de la Vanghelie în campania pentru primăriile de sector, l-a pus într-un sertar la zăcut şi a votat cu Sebastian Bodu. În scurt timp pierdeţi şi pensionarii...

(Postul de mai sus conţine un comentariu subiectiv al conferinţei „Politica 2.0. Cum se câştigă alegerile în era digitală” )

Corina Iordache

Floriiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiin Calinescuuuu !!!

“Nu mă interesează nici maşina, nici salariul, nici pensia suplimentară, nici secretara. Nu mi se pare corect ca un parlamentar să ceară în plus la pensie decât un strungar, un profesor, sau orice alt om normal. Pentru că suntem în casa Brătienilor, care au fost un model în acest sens, vă spun că în politică trebuie să mergi atunci când ai bani de cheltuit, nu atunci când ai bani de făcut”

Arogantii si Prostanacii

S-a văzut în parcarea Romexpo unde liderii celor mulţi şi săraci şi-au etalat limuzinele mari şi luxoase. S-a văzut în rictusul însetat de putere şi bogăţie al lui Adrian Năstase; în euforia grăbită cu care Mircea Geoană interpreta partitura promisiunilor electorale; în aroganţa tăioasă al lui Miron Mitrea; în ironiile înfumurate aruncate de Victor Ponta; în grimasa atotdispreţuitoare a lui Liviu Dragnea, un dumnezeu local ridicat de reforma lui Geoană la rangul de lider naţional: în mugetul de prădători vorace al baronilor locali; în ultimul rând în zâmbetul pervers al lui Ion Iliescu care transmitea o comandă simplă: Mircea, fă-te că eşti premier…

Patru ani cât a stat în opoziţie, timpul a trecut degeaba pentru PSD. A rămas acelaşi partid nereformat în care bătrânii saurieni fac legea, iar tinerii sunt vitrina trimisă la TV. În PSD se predică Marx şi Lenin sau, mai nou, a treia cale a lui Giddens, dar protejaţii lui Iliescu se închină la vile, se roagă la zeul Merţan şi fac mătănii numărându-şi mental multi-milioanele. Am văzut la Romexpo un miting de flămânzi avizi îmbătaţi de aburii puterii. Se băteau în piept că mor de grija săracilor. Mârăiau zgomotos spre „ciolanul“ controlat de patru ani de „puterea de dreapta“.


Pe mulţi, procurorii îi caută pe la vile, iar ei stăteau cocoţaţi pe o scenă, rosteau nume de candidaţi, proclamau sfârşitul unor doctrine, agitau lopeţi în aer. Unii închideau ochii şi se vedeau deputaţi sau senatori. Alţii întindeau mâinile pipăind imaginar fotoliile, birourile şi secretarele de miniştri. Parfumul bugetului de stat îi ameţise pe toţi. Opoziţia a fost grea, vorba lui Adrian Năstase, iar până la girofarurile puterii nu mai e decât un pas. Nada electorală a pensiilor şi salariilor a fost lansată. Cei puţini şi bogaţi nu trebuie decât să aştepte liniştiţi ca toţi cei mulţi şi sărăci să vină să-i voteze şi să le refacă accesul la comisioane şi să-i repună în circuitul valizelor din politică. Ca întotdeauna, demagogul de serviciu al partidului, Ion Iliescu, performa cu virtuozitate aceeaşi placă învechită a „guvernării cu modestie şi decenţă, nu cu înfumurare şi pretenţii“.


Dar cine-l mai asculta? Când Iliescu şi-a ţinut discursul, sala era aproape goală. Pesediştii nu mai aveau nevoie de sfaturile lui pentru că se vedeau deja în scaunele puterii. Doar câţiva nostalgici, fanatici ai populismului pur, s-au înghesuit lângă scenă pentru a-i sorbi vorbele goale. Spre deosebire de alte dăţi, când discusurile lui Iliescu îi priponeau în scaune dornici să se împărtăşească din arta celui sărac şi cinstit, acum nu au mai interesat pe nimeni lozinci ruginite precum aceea că „PSD nu trebuie să fie un partid al demagogilor, al celor interesaţi doar de putere, avere, îmbogăţire personală“. La fel de nepotrivită ca şi discursul lui Iliescu a fost aria interpretată de Costel Busuioc. Nu el ar fi trebuit să cânte. Ci Adi Minune şi Guţă care, cu hiturile lor nemuritoare „Să moară duşmanii mei“ şi „Milion cu milion fac mai multe milioane“, s-ar fi potrivit mai bine cu valorile, aspiraţiile şi obiectivele baronilor locali şi naţionali ai PSD care stau să revină la guvernare.

Regele si Regina Sarmalelor Electorale

Click pe imagine pentru marire ->

Banana lui Boc

Emil Boc vrea sa ne trimita in randul tarilor bananiere din punct de vedere politic sustinand demagogic ca ar fi bine sa avem un parlament unicameral in locul celui bicameral actual. Solutia pentru imbunatatirea activitatii parlamentului ar fi poate reducerea numarului de parlamentari cat si diferentierea prerogativelor Senatului si Camerei Deputatilor.
Iata mai jos tarile lumii clasificate dupa sistemul lor parlamentar - cu albastru cele pe bicameral si maro cele pe unicameral.


Culmea culmilor este ca lucrarea sa de doctorat sustine cu totul altceva (click pe imagine pentru marire) ->

Alianta DA Reloaded

Conform ultimului sondaj INSOMAR, PDLul este cotat cu 39%, PSDul cu 25% si PNLul cu 20%. Printr-un calcul simplu putem observa ca daca s-ar reconstitui faptic Alianta DA (juridic nu a fost desfiintata niciodata), ar putea sustine guvernul de dupa alegeri cu o majoritate parlamentara confortabila fara a mai fi nevoiti sa apeleze la vreo solutie imorala (PC) sau vreuna de-a dreptul cretina (PNG sau PRM).

Mai retineti faza de dupa alegerile din 2004 cand Base arunca palaria lui Vosganian in sustinatorii fericiti de victoria favoritilor ? Oare vom vedea o scena asemanatoare dupa alegerile din noiembrie ?


Va invinge orgoliul sau intelepciunea ?

(foto: Mircea Restea)