La Placinte - Inainteeeeee !

Gândindu-te la oamenii politici, dar mai ales la parlamentari, ai putea crede fără temei că aceştia sunt preocupaţi de soarta ţării, că greu îi ia somnul, fiind îngrijoraţi de cum să fie administrată România. Realitatea este cu mult mai crudă. Indiferent de apartenenţa politică, reprezentanţii poporului se îngrijesc înainte de toate de asigurarea bunăstării proprii. Majorarea pensiilor cuvenite parlamentarilor este cel puţin o măsură lipsită de tact, dacă nu lipsă crasă de respect faţă de poporul român. Modificarea pensiilor, făcută pe sub mână, în plenul Birourilor Permanente, fără a fi dezbătută în şedinţă publică te face să îţi crească şi mai mult lehamitea.


Miserupismul din societatea civilă a fost repede asimilat de clasa politică şi ridicat la rang de virtute de către senatori şi deputaţi. Nu au fost puţine cazurile în care aleşii se plângeau că ziariştii îi arată cu degetul. Aveau dreptate! Ce nu spuneau niciodată era de ce se ajungea în situaţia asta. Pentru că de fiecare dată, atunci când interesele personale o cer, parlamentarii noştri se aliniază umăr la umăr, nu mai ţin cont nici de doctrinele diferite ale partidelor, nici de ideologii, nici de programe de guvernare şi îşi votează privilegiile.


Când guvernele lumii fierb şi încearcă să evite impactul recesiunii economice, ai noştri, ca brazii, au alte priorităţi. Nu spune nimeni să nu trăiască mai bine. Cu burta goală este greu să ai grijă de soarta naţiunii. Nu îşi doreşte nimeni să trăiască la nivelul parlamentarului român, ceea ce vor românii se numeşte viaţă. Ei vor să simtă că trăiesc şi că oamenii pe care îi plătesc uncesc pentru ei. Dar, cel mai important lucru, este ca poporul să doarmă liniştit cu capul pe pernă, fără să-i fie teamă că administratorii ţării iau decizii populare care, mai târziu, se vor întoarce ca un bumerang împotriva lui.


Impresia pe care o lasă parlamentarii în astfel de situaţii este că nu le pasă şi că tot ceea ce contează este numai, dar numai, interesul lor, dorinţa de a fi realeşi, de a-şi asigura o sursă suplimentară de venit. Cam ce caracter puternic ar trebui să ai să poţi veni în faţa oamenilor şi să-i priveşti în ochi după toate astea!? Probabil că unul de parlamentar!

Dan Terteci