Fiintele umane sunt creaturi care actioneaza in virtutea rutinei, cu o nestavilita nevoie de a fi familiarizate cu actiunile altora. Daca sunteti previzibili, adversarii vostri se vor simti stapani pe situatie. Ca urmare tot ce aveti de facut este sa rasturnati situatia: fiti in mod voit imprevizibil. Un comportament aparent lipsit de scopuri si de coerenta ii va deconcerta pe ceilalti, iar ei se vor epuiza incercand sa va inteleaga miscarile. Dusa la extrem, aceasta strategie intimideaza si terorizeaza.
Exemplu ->
In anul 1972, campionul de sah Boris Spassky il astepta pe adversarul sau, Bobby Fischer, pentru a disputa o serie de partide ce contau pentru titlul mondial. Ora la care fusese programata prima partida se apropia, dar nici urma de Fischer. Cu o clipa inainte de anularea intalnirii, Fischer apare in sfarsit, dar imediat incepe sa se lamenteze ca un copil rasfatat: ba ca nu-i place decorul salii, ba ca luminile – chipurile – cad prost, ba ca il deranjeaza camerele de filmat etc. Lucrurile s-au linistit intr-un tarziu, dar Spassky devenise foarte nervos. Fischer pierde prima partida, dupa ce comite niste erori incredibile, ca ultimul ageamiu. Spassky este dezorientat. Partidele continua, victoria revenind cand unuia, cand celuilalt, cu Fischer osciland intre normalitate si dementa. Apoi, brusc, Fischer incepe sa insire mutari de geniu, una dupa alta, inclinand balanta victoriei de partea sa. Spassky este convins ca este victima unui complot, se gandeste chiar ca adversarul sau il hipnotizeaza. La sfarsit, se declara invins, iar in urma acestei infrangeri neasteptate, el, favoritul, nu si-a mai revenit niciodata.
4 comentarii:
putem sa stam de vorba 1 an intreg pe tema previzibilitatii si a imprevizibilitatii? am putea,nu? eu sunt mai "norocoasa", am scapat si asta pt simplul fapt ca sunt blonda. e simplu. multi ma judeca dupa culoarea parului si se asteapta sa am reactii conform mitului, respectiv, de blonda. asadar, sa fiu previzibila. dar pt ca eu, cu nerusinare vadita, incalc mitul devin imprevizibila fara sa vreau si dau mat. cu regina :)
Dar chiar nu ai simtul masurii ? :))))
mi s-a parut mie de la un timp ca am simtul masurii prea dezvoltat si m-am hotarat sa schimb treaba asta. asa ca acum nu il mai am deloc.:))) pai...ori extremele, ori nimic :)))
Pai, tot sau nimic. Cale de mijloc nu cunosc. nu stiu daca am castigat sau pierdut in viata pe principiul asta ... Voi analiza asta ! :D
Trimiteți un comentariu