Diaspora

Sau "De ce nu m-aş duce la vot". Nu spun că SI-GUR nu mă duc. Şi nu vreau să conving pe nimeni că, dacă nu aplici ştampila, eşti mai înţelept. Din contră, de la 18 ani, de cînd am dobîndit dreptul de a alege, nu am lipsit decît motivat şi am fost mîndră de civismul meu. Ba m-am mai şi certat cu alţii care ziceau că nu servesc alegeri, au altele mai bune de făcut: "Păi cum?!!! De-aia au murit oamenii ăia la revoluţie?!!!". Însă acum mă aflu într-o situaţie specială pe care doresc să o analizăm împreună. Cine ştie? Poate mă mai gîndesc şi mă răzgîndesc dacă mă va combate cineva adînc.



Din capul locului trebuie să vă mărturisesc: am senzaţia că nu mai am drept de vot. Că am renunţat la el în momentul în care am ales să trăiesc în altă ţară. Economic exprimat situaţia se rezumă aşa: nu mai plătesc taxe şi impozite statului român, nu mai pot avea nici o pretenţie de la el să aibă grijă de mine. Sînt pe cont propriu.

O singură dată am simţit că TREBUIE să votez de cînd locuiesc în Zagreb. A fost cu ocazia referendumului pentru demisia lui Băse. Nu-mi mai plăcea de el la vremea aceea, dar am zis: "Io l-am pus acolo, io-l dau jos cînd i se termină mandatul!". Chestie de principiu.

După aceea am asistat la alegerile croate unde partidul la putere, HDZ, a reuşit să obţină cel mai mare număr de voturi în ciuda opoziţiei puternice. La mustaţă i-au depăşit pe SDP. Cum au reuşit? Păi exact cu ajutorul diasporei care i-a adus 2-3 parlamentari în plus! Care s-au simţit la calculul pentru stabilirea coaliţiei de guvernare.


Şi atunci am auzit croaţi dornici de schimbări oftînd dezamăgiţi: "Da' la ce au votat, domnule, cei care locuiesc în Germania şi Austria şi Bosnia? Că ei de fapt, nu vor simţi pe pielea lor ce înseamnă votul lor. Tot eu am de suferit încă un mandat cu aroganţii ăştia ...". Am luat aminte şi le-am dat dreptate.

Dacă tot vorbim despre cine are dreptul moral şi cine nu să primească abţibild cu VOTAT în buletin, să vă mai spun ceva ce mă deranjează. Eu am dreptul să votez la consulat că am reşedinţă în ţara străină, dar turistul aflat în trecere nu. Păi cum vine asta? Argumentele ar fi tot cele de mai sus: tot turistul trăieşte în România, nu Oana Băcanu care vine doar în vacanţe. Nu-i corect.

Dar să trecem şi la raţiuni mai egoiste. Ce-mi iese mie, domnilor, dacă mă duc la vot? Haideţi să vă zic ce aştept eu de la statul român, aşa ca diasporean ce mă aflu. Nu-s multe.

1. Aş vrea să nu mă mai prefer să vin personal în ţară ca să-mi scot un cazier, certificat, carte de identitate etc. pentru că E MAI IEFTIN ŞI MAI RAPID decît să apelezi la Ambasada României.

2. Aş vrea să beneficiez de aceeaşi asistenţă şi grijă ca închişii "nevinovaţi" din penitenciarele de aici care ameninţă că se spînzură.

3. Aş vrea ca Ambasada României, nu numai ICR-ul, să aibă bibliotecă cu cărţi româneşti. Căci îmi place să citesc, dar chiar pînă la Praga nu m-aş duce să împrumut o carte. Mai bine lecturez Fuck You, Tovarăşi.


4. Şi aş mai vrea ca Ambasadele României să angajeze legal personal local. Atunci aş putea lucra pentru ei ca traducător şi interpret. Căci au nevoie, dar e normal să-mi meargă vechimea dacă prestez pentru ei.

Atît.

Ştiind că doleanţele mele sînt de-a dreptul idealuri şi că, dacă n-a reuşit Cioroianu cît a fost ministru să mişte ceva, doar nepoţii mei au să prindă vremuri mai bune, la ce să votez? Sînt dezamăgită, domnilor. Am luptat, am făcut campanie, m-am bucurat cînd au cîştigat portocaliii şi apoi ... Ştiţi restul poveştii, nu insist.


Aş mai fi trecut în revistă şi argumentele practice pentru care nu m-aş duce la vot (aş pierde vreo cîteva ore din ziua de alegeri, banii de transport şi tuşul de pe ştampilă), dar m-am răzgîndit. În fond tot eu, cu buletin de Braşov, am stat la coadă în Bucureşti 7 ore că să iasă cine trebuie acum patru ani (căci pentru cei în tranzit prin capitală se organizaseră doar 7 secţii de votare ca să evite fraudele ...).

Închei aici şi aştept cu interes.

Oana Bacanu