Baietii lu' Nea Jiji

Internautii si Politica

Potrivit unui studiu realizat pe baza platformei electronice Busola Politică, aproape două treimi dintre persoanele care navighează constant pe internet sunt influenţaţi, în votul lor, de elemente de ordin emoţional, se arată într-un comunicat de presă al Institutulu European pentru Democraţie Participativă.


"Rezultatele testului arată ca aproape două treimi din utilizatori nu se ghidează neaparat după ideologie sau după punctele de vedere pe care le împărtăşesc cu un partid, ci mai degrabă după alte elemente de ordin emoţional, precum simpatiile sau antipatiile faţă de liderii partidelor", a explicat directorul Institutului European pentru Democraţie Participativă, Doru Franţescu.

Mai mult, cei mai mulţi internauţi au vederi de dreapta, peste 37% dintre cei chestionaţi fiind simpatizanţi ai PNL şi aproximativ 34 de procente ai PDL.

PSD a acumulat 13,5% din simpatiile respondenţilor, iar restul partidelor nu au trecut de 5%.

"Trebuie avut în vedere şi faptul ca nu este de ajuns ca un partid să aibă aceleaşi opinii ca tine ca să îl votezi. El trebuie să îţi inspire şi încrederea că are capacitatea, prin abilitatea liderilor săi şi prin structura aparatului de partid, să ducă la îndeplinire ceea ce îşi propune", a mai spus Franţescu.

Acesta este cazul Partidului Conservator care ar putea avea de partea sa peste 15% din electorat. Potrivit analizei, formaţiunea pierde prin lipsa de credibilitate şi de carismă a liderilor şi prin slaba informare a alegătorilor.

Sondajul mai arată că cei mai bine informaţi sunt simpatizanţii PNL, 40%, urmaţi de cei din PSD- 38 de procente.

(EvZ)

Comunici si Castigi

"Care este cel mai util curs de pregatire la care ati participat vreodata?" au fost intrebati 1.000 de directori de companii din S.U.A., in cadrul unui chestionar. Si, in mod neasteptat, raspunsurile lor nu s-au referit la vreun curs financiar, la vreunul de resurse umane sau de crestere a vanzarilor. 72% din ei au raspuns ca cel mai util curs le-a fost cel de... imbunatatire a abilitatii de a vorbi in public.

In afaceri, ca si in POLITICA, a face o prezentare buna este un lucru vital, indiferent ca este vorba de o propunere de fuziune a doua companii facuta in fata a 20 de executivi sau de lansarea unui nou tip de aspirator in cadrul unui targ. Prezentarea respectiva creeaza o anumita impresie asupra auditoriului si important este ca aceasta impresie este cea care decide in cea mai mare masura modul, favorabil sau nu, in care va actiona ulterior auditoriul. Lee Iacocca, fost sef al gigantului american Chrysler, spunea: "E rusinos sa vezi cate un tanar, altminteri capabil si foarte inteligent, cum se chinuie, fara succes, sa expuna comitetului director ce are in cap."


Cand incerci sa convingi pe cineva sa actioneze intr-un anumit fel, ceea ce spui conteaza in proportie de doar 8%. Nu mesajul in sine este asadar hotarator, ci felul in care il spui (50%) si impactul vizual pe care il ai asupra interlocutorului (42%). Iata de ce politicienii de calibru, ca Tony Blair, George Bush sau Vladimir Putin platesc cu 5.000 $ pe ora tot felul de consultanti care le spun cum sa se imbrace, cum sa vorbeasca si cum sa se miste (limbajul trupului) in fata unui public.

Un curs de imbunatatire a abilitatii de a vorbi in public este unul foarte atractiv (participantii se pot distra de minune) si, totodata, este si unul destul de simplu, deoarece este construit in jurul a doar cateva idei mari si clare:

1. Repeta prezentarea in prealabil. Asigura-te ca stapanesti bine lucrurile despre care vorbesti si ca tonul tau este unul de conversatie, ca si cum ai purta o discutie cu o singura persoana, nu cu o sala plina. Nu incerca sa memorezi intreaga prezentare. Memorezi introducerea, punctele-cheie si concluzia, in rest vorbesti liber. Astfel iti vei pastra spontaneitatea si, ca urmare, prezentarea va fi mai atractiva.

2. Incepi cu o fraza vioaie si direct la obiect. Nu astepta ca auditoriul sa inceapa sa se intrebe ce vrei de fapt de la el.

3. Axeaza-te pe chestii concrete: beneficii, costuri, pasi care trebuie facuti. Lasa deoparte amanuntele.

4. Priveste-i in ochi pe cei carora le faci prezentarea. Vei fi mult mai convingator si mai demn de incredere.

5. Niciodata sa nu citesti randurile prezentate pe flip-chart sau proiectate pe ecran. Publicul va adormi instantaneu.

6. Fii scurt. Cu cat mesajul e mai scurt (fara ca aceasta sa ii afecteze claritatea), cu atat mai bine. Comicul Jerry Seinfeld spunea: "Am muncit o ora ca sa reduc o propozitie de opt cuvinte la cinci." Mai scurt inseamna mai de impact si mai usor de memorat.

Marketing Politic

Introducerea votului uninominal are efecte palpabile şi în marketingul politic. „Aceasta se îndreaptă acum spre candidat, spre personalitatea sa, prin scoaterea în evidenţă a proiectelor, calităţilor şi experienţei personale. S-a modificat logica comunicării cu electoratul, s-a modificat şi perspectiva de lucru cu clientul politic. Acum nu mai există «omul-locomotivă» la Bucureşti, care trage după sine, într-un şir lung de vagoane, restul listei“, explică Dan Andronic, directorul Multimedia Political Communication. El spune că numărul clienţilor a crescut foarte mult, ceea ce înseamnă „mult mai multă muncă“ şi „o explozie de firme pe piaţa de marketing politic“, având în vedere cele peste patru sute de colegii cu trei-cinci candidaţi importanţi. „Este o piaţă cu un deficit de forţă de muncă. Unii jurnalişti au trecut de partea cealaltă a baricadei şi s-au făcut comunicatori. Nu toţi însă au experienţa necesară într-o campanie. De aceea, m-a surprins când o firmă de consultanţă a anunţat că lucrează cu 35 de candidaţi. Ori au «umflat» cifra, ori sunt inconştienţi. Nu poţi face campanii pentru 35 de oameni diferiţi, un număr de 10-15 candidaţi fiind, în opinia mea, proporţia perfectă pentru o firmă. Asta, dacă vrei să ai şi rezultate“, mai afirmă Andronic.
(Revista Capital)

False Alternative

Cele mai reusite victorii sunt acelea in care „victimele“ sunt convinse ca detin controlul asupra situatiei, cand de fapt ele sunt in realitate marionetele voastre. Oferiti-le celorlalti alternative care sa rezolve toate problemele in avantajul vostru! Determinati-i sa aleaga raul cel mai mic pentru ei si care, oricum, serveste scopului vostru!


Miliardarul J.P.Morgan i-a comandat odata unui bijutier o piesa deosebita – un ac de cravata cu o perla incrustata. Bijutierul a muncit cateva zile si a realizat un ac superb, cu o perla de toata frumusetea, pe care i l-a trimis lui Morgan intr-o cutie de catifea insotita de o nota de plata de 5.000 de dolari. A doua zi insa, cutia s-a intors la bijutier, impreuna cu un biletel: „Acul imi place, pretul – nu. Daca va convine cecul de 4.000 de dolari pe care vi-l anexez, pastrati-l si trimiteti-mi inapoi cutia, cu sigiliul intact“. Furios, bijutierul i-a trimis banii inapoi, spunand ca pretul oferit nu-i convenea deloc. Mare i-a fost insa surpriza cand, deschizand cutia, nu a mai gasit bijuteria, ci un cec de 5.000 de dolari in locul ei. In realitate, miliardarul fusese dispus sa plateasca chiar si 5.000 de dolari pentru bijuterie, dar incercase sa obtina totusi o reducere (fara sa riste insa sa piarda obiectul).

Ipocrizie Naturala

Pentru ca intra in campanie electorala, Oana Zavoranu si-a dat jos silicoanele declarand ca doreste sa fie mai naturala in fata alegatorilor.

Zambaccian vs Ceptura

Sah Mat

Fiintele umane sunt creaturi care actioneaza in virtutea rutinei, cu o nestavilita nevoie de a fi familiarizate cu actiunile altora. Daca sunteti previzibili, adversarii vostri se vor simti stapani pe situatie. Ca urmare tot ce aveti de facut este sa rasturnati situatia: fiti in mod voit imprevizibil. Un comportament aparent lipsit de scopuri si de coerenta ii va deconcerta pe ceilalti, iar ei se vor epuiza incercand sa va inteleaga miscarile. Dusa la extrem, aceasta strategie intimideaza si terorizeaza.

Exemplu ->

In anul 1972, campionul de sah Boris Spassky il astepta pe adversarul sau, Bobby Fischer, pentru a disputa o serie de partide ce contau pentru titlul mondial. Ora la care fusese programata prima partida se apropia, dar nici urma de Fischer. Cu o clipa inainte de anularea intalnirii, Fischer apare in sfarsit, dar imediat incepe sa se lamenteze ca un copil rasfatat: ba ca nu-i place decorul salii, ba ca luminile – chipurile – cad prost, ba ca il deranjeaza camerele de filmat etc. Lucrurile s-au linistit intr-un tarziu, dar Spassky devenise foarte nervos. Fischer pierde prima partida, dupa ce comite niste erori incredibile, ca ultimul ageamiu. Spassky este dezorientat. Partidele continua, victoria revenind cand unuia, cand celuilalt, cu Fischer osciland intre normalitate si dementa. Apoi, brusc, Fischer incepe sa insire mutari de geniu, una dupa alta, inclinand balanta victoriei de partea sa. Spassky este convins ca este victima unui complot, se gandeste chiar ca adversarul sau il hipnotizeaza. La sfarsit, se declara invins, iar in urma acestei infrangeri neasteptate, el, favoritul, nu si-a mai revenit niciodata.

Busola Politica

Daca te simti cumva debusolat precum cetateanul turmentat din piesa "O scrisoare pierduta" si tentat sa te intrebi DAR EU CU CINE VOTEZ, iata ca poti raspunde la un chestionar care sa iti spuna care este cel mai apropiat partid de ceea ce doresti tu sa se intample in viata politica/economica/sociala din Romania si acest chestionar nu putea sa se numeasca altfel decat BUSOLA POLITICA !!!

Discursul Electoral

In anul 433 i.H., insula Kerkyra (numita mai tarziu Corfu) si orasul-stat grec Corint erau in pragul unei ciocniri armate. In aceasta situatie, amandoua partile au incercat sa obtina ajutorul orasului Atena, ca urmare si-au trimis ambasadori care sa incerce sa incheie o alianta cu atenienii. Reprezentantul Corintului a tinut un discurs stralucitor si pasionat despre prietenia care legase in trecut Corintul si Atena, in vreme ce reprezentantul Kerkyrei a recunoscut ca nu a ajutat niciodata Atena, ba dimpotriva, s-a aliat mereu cu dusmanii sai. Dar, a mai adaugat el, Kerkyra isi pune la dispozitie flota, a doua ca marime dupa cea a Atenei. Ascultand aceste discursuri, atenienii au decis sa sprijine Kerkyra, abandonand aliatul traditional Corint.

Intelegeti, domnilor politicieni ?

Diaspora

Sau "De ce nu m-aş duce la vot". Nu spun că SI-GUR nu mă duc. Şi nu vreau să conving pe nimeni că, dacă nu aplici ştampila, eşti mai înţelept. Din contră, de la 18 ani, de cînd am dobîndit dreptul de a alege, nu am lipsit decît motivat şi am fost mîndră de civismul meu. Ba m-am mai şi certat cu alţii care ziceau că nu servesc alegeri, au altele mai bune de făcut: "Păi cum?!!! De-aia au murit oamenii ăia la revoluţie?!!!". Însă acum mă aflu într-o situaţie specială pe care doresc să o analizăm împreună. Cine ştie? Poate mă mai gîndesc şi mă răzgîndesc dacă mă va combate cineva adînc.



Din capul locului trebuie să vă mărturisesc: am senzaţia că nu mai am drept de vot. Că am renunţat la el în momentul în care am ales să trăiesc în altă ţară. Economic exprimat situaţia se rezumă aşa: nu mai plătesc taxe şi impozite statului român, nu mai pot avea nici o pretenţie de la el să aibă grijă de mine. Sînt pe cont propriu.

O singură dată am simţit că TREBUIE să votez de cînd locuiesc în Zagreb. A fost cu ocazia referendumului pentru demisia lui Băse. Nu-mi mai plăcea de el la vremea aceea, dar am zis: "Io l-am pus acolo, io-l dau jos cînd i se termină mandatul!". Chestie de principiu.

După aceea am asistat la alegerile croate unde partidul la putere, HDZ, a reuşit să obţină cel mai mare număr de voturi în ciuda opoziţiei puternice. La mustaţă i-au depăşit pe SDP. Cum au reuşit? Păi exact cu ajutorul diasporei care i-a adus 2-3 parlamentari în plus! Care s-au simţit la calculul pentru stabilirea coaliţiei de guvernare.


Şi atunci am auzit croaţi dornici de schimbări oftînd dezamăgiţi: "Da' la ce au votat, domnule, cei care locuiesc în Germania şi Austria şi Bosnia? Că ei de fapt, nu vor simţi pe pielea lor ce înseamnă votul lor. Tot eu am de suferit încă un mandat cu aroganţii ăştia ...". Am luat aminte şi le-am dat dreptate.

Dacă tot vorbim despre cine are dreptul moral şi cine nu să primească abţibild cu VOTAT în buletin, să vă mai spun ceva ce mă deranjează. Eu am dreptul să votez la consulat că am reşedinţă în ţara străină, dar turistul aflat în trecere nu. Păi cum vine asta? Argumentele ar fi tot cele de mai sus: tot turistul trăieşte în România, nu Oana Băcanu care vine doar în vacanţe. Nu-i corect.

Dar să trecem şi la raţiuni mai egoiste. Ce-mi iese mie, domnilor, dacă mă duc la vot? Haideţi să vă zic ce aştept eu de la statul român, aşa ca diasporean ce mă aflu. Nu-s multe.

1. Aş vrea să nu mă mai prefer să vin personal în ţară ca să-mi scot un cazier, certificat, carte de identitate etc. pentru că E MAI IEFTIN ŞI MAI RAPID decît să apelezi la Ambasada României.

2. Aş vrea să beneficiez de aceeaşi asistenţă şi grijă ca închişii "nevinovaţi" din penitenciarele de aici care ameninţă că se spînzură.

3. Aş vrea ca Ambasada României, nu numai ICR-ul, să aibă bibliotecă cu cărţi româneşti. Căci îmi place să citesc, dar chiar pînă la Praga nu m-aş duce să împrumut o carte. Mai bine lecturez Fuck You, Tovarăşi.


4. Şi aş mai vrea ca Ambasadele României să angajeze legal personal local. Atunci aş putea lucra pentru ei ca traducător şi interpret. Căci au nevoie, dar e normal să-mi meargă vechimea dacă prestez pentru ei.

Atît.

Ştiind că doleanţele mele sînt de-a dreptul idealuri şi că, dacă n-a reuşit Cioroianu cît a fost ministru să mişte ceva, doar nepoţii mei au să prindă vremuri mai bune, la ce să votez? Sînt dezamăgită, domnilor. Am luptat, am făcut campanie, m-am bucurat cînd au cîştigat portocaliii şi apoi ... Ştiţi restul poveştii, nu insist.


Aş mai fi trecut în revistă şi argumentele practice pentru care nu m-aş duce la vot (aş pierde vreo cîteva ore din ziua de alegeri, banii de transport şi tuşul de pe ştampilă), dar m-am răzgîndit. În fond tot eu, cu buletin de Braşov, am stat la coadă în Bucureşti 7 ore că să iasă cine trebuie acum patru ani (căci pentru cei în tranzit prin capitală se organizaseră doar 7 secţii de votare ca să evite fraudele ...).

Închei aici şi aştept cu interes.

Oana Bacanu

Profesorii de Populism

Săptămâna trecută am asistat la unul din “momentele de vârf” ale acţiunii clasei politice.

Este vorba de goana disperată după voturile profesorilor. Aleşii neamului din Camera Deputaţilor au votat o lege prin care s-a decis creşterea cu 50% a salariilor profesorilor din învăţământul preuniversitar şi universitar. Spun disperaţi pentru că nu au stat nicio clipă să analizeze efectele unei asemenea măsuri. Aceste efecte se văd deja: funcţionarii şi studenţii ameninţă cu greve generale dacă nu vor primi acelaşi procentaj de creştere la salariu, respectiv la bursa studenţească.

Dacă analizăm cazul creşterii de salarii pentru profesori, vom vedea că legea este gândită cu picioarele. Nu este admisibil ca un profesor universitar care are 50-60 de milioane salariu să beneficieze de aceeaşi creştere procentuală ca cei care au 10 milioane salariu. O lege venită să stimuleze cadrele didactice se transformă într-o lege care va dezavantaja marea majoritate a profesorilor (cei cu salarii mici) şi va accentua diferenţele de salarizare între cei cu salarii mari şi cei cu salarii mici.

Creşterea substanţială a salariilor într-un domeniu de prioritate naţională, se poate face numai prin adoptarea unei strategii pe termen mediu (intre 4-8 ani), în care să fie prevăzute creşterile anuale.

Pentru ca tabloul să fie complet, parlamentarii într-un dispreţ şi o nesimţire totală faţă de cetăţeni, şi-au votat săptămâna trecută o mărire semnificativă a pensiilor.

Revenind la ameninţările cu greve, permiteţi-mi să vă spun că o grevă a funcţionarilor publici de trezorerie înseamnă blocarea întregii ţări; nu se mai efectuează plăţile statului, nu se mai încasează taxe, angajatorii pot ajunge în situaţia în care nu pot respecta termenele de plată pentru diferite contribuţii la bugetul de stat şi tabloul poate continua.

Toate acestea din disperarea după voturi a aleşilor. Aceste măsuri populiste promovate de către partidele politice din Parlament creează o presiune foarte mare asupra Guvernului şi asupra bugetului, existînd riscul de a intra în spirala inflaţionistă. Aceasta, coroborată şi cu criza economică mondială, ne poate aduce în pragul unei explozii a preţurilor. Scăderea puterii leului în raport cu celelalte monede ne-a adus în situaţia în care, la un credit de 100.000 de euro, de exmplu, trebuie să platim în plus mai bine de 10.000 de euro.

Aşadar domnilor deputaţi se pare că măsura voastră populistă se va transforma într-o măsura antipopulistă prin efectele pe termen mediu şi lung.

Fac un apel şi la sindicatele diferitelor categorii sociale să dea dovadă de responsabilitate în momentul în care fac cereri de creştere a salariului. Tot ce am acumulat în patru ani se poate pierde în cateva luni şi cu efecte dezastruoase.

Toate acestea se întamplă în momentul în care ţara noastră are posibilitatea de a deveni un reper european al dezvoltării economice.

Cornel Pieptea

La Placinte - Inainteeeeee !

Gândindu-te la oamenii politici, dar mai ales la parlamentari, ai putea crede fără temei că aceştia sunt preocupaţi de soarta ţării, că greu îi ia somnul, fiind îngrijoraţi de cum să fie administrată România. Realitatea este cu mult mai crudă. Indiferent de apartenenţa politică, reprezentanţii poporului se îngrijesc înainte de toate de asigurarea bunăstării proprii. Majorarea pensiilor cuvenite parlamentarilor este cel puţin o măsură lipsită de tact, dacă nu lipsă crasă de respect faţă de poporul român. Modificarea pensiilor, făcută pe sub mână, în plenul Birourilor Permanente, fără a fi dezbătută în şedinţă publică te face să îţi crească şi mai mult lehamitea.


Miserupismul din societatea civilă a fost repede asimilat de clasa politică şi ridicat la rang de virtute de către senatori şi deputaţi. Nu au fost puţine cazurile în care aleşii se plângeau că ziariştii îi arată cu degetul. Aveau dreptate! Ce nu spuneau niciodată era de ce se ajungea în situaţia asta. Pentru că de fiecare dată, atunci când interesele personale o cer, parlamentarii noştri se aliniază umăr la umăr, nu mai ţin cont nici de doctrinele diferite ale partidelor, nici de ideologii, nici de programe de guvernare şi îşi votează privilegiile.


Când guvernele lumii fierb şi încearcă să evite impactul recesiunii economice, ai noştri, ca brazii, au alte priorităţi. Nu spune nimeni să nu trăiască mai bine. Cu burta goală este greu să ai grijă de soarta naţiunii. Nu îşi doreşte nimeni să trăiască la nivelul parlamentarului român, ceea ce vor românii se numeşte viaţă. Ei vor să simtă că trăiesc şi că oamenii pe care îi plătesc uncesc pentru ei. Dar, cel mai important lucru, este ca poporul să doarmă liniştit cu capul pe pernă, fără să-i fie teamă că administratorii ţării iau decizii populare care, mai târziu, se vor întoarce ca un bumerang împotriva lui.


Impresia pe care o lasă parlamentarii în astfel de situaţii este că nu le pasă şi că tot ceea ce contează este numai, dar numai, interesul lor, dorinţa de a fi realeşi, de a-şi asigura o sursă suplimentară de venit. Cam ce caracter puternic ar trebui să ai să poţi veni în faţa oamenilor şi să-i priveşti în ochi după toate astea!? Probabil că unul de parlamentar!

Dan Terteci

Internet sau Mici si Bere ?

Cum se câştigă alegerile în era digitală? În România nu se câştigă. În SUA da.


Phil Noble, implicat în campania lui Barack Obama ca voluntar a demonstrat cum se poate în Statele Unite, iar specialiştii noştri în comunicare ne-au argumentat cum nu se poate în România. Sau cel puţin asta au încercat. Primul mesaj pus pe site-ul candidatului a fost „You own this campaign”. Campania s-a axat pe mai multe planuri, printre care şi acela de a-l face pe om să creadă că deţine controlul asupra deciziilor sale şi că rezultatul final va fi datorat alegerii sale. El va fi acela care a pus umărul la viitorul Statelor Unite ale Americii şi nu politicianul. Mesaje precum „I’m asking you to believe” întăresc această idee de a avea soarta politicianului în mâini şi numai tu ai puterea de a-i da o şansă acestuia. S-au vândut pe Internet tricouri cu chipul lui Obama şi s-au organizat concursuri pentru a se strânge donaţii. Cetăţenii care donau 250$ pentru campanie erau trecuţi pe o listă, iar la final 5 dintre aceşti oameni câştigă o cină alături de Barack Obama. Ce vreau să reţineţi aici este că nu le-au oferit oamenilor mici şi bere, fasole şi ciorbă cum se obişnuieşte la noi, ci i-au manipulat ieftin şi eficient.

Adriana Săftoiu a spus că „politicienii noştri folosesc cele mai cinice metode pentru a convinge electoratul” şi că „la noi banii votează, nu informaţia”. Ei bine cum îţi educi electoratul aşa îl ai. A adăugat bine că în România „era digitală se câştigă cu sacoşa”, dar mi-ar fi plăcut să aud şi nişte soluţii pentru ca situaţia să se schimbe. Spunem că ţăranul nostru cu mită e câştigat, dar sincer o sacoşă de făină şi o sticlă de ulei pe care le primeşte în campanii nu-i ajung pentru patru ani trăiţi din nou în sărăcie. Aşa că ar face bine doamna Săftoiu să nu se coboare la pomeni electorale, ci să găsească altă cale de a-şi aduna voturi căci vorba aceea... minunate sunt căile PR-ului.

Dumitru Borţun a spus că „nu poţi crea vectori de presiune prin Internet” şi că „nu poţi mobiliza publicul să meargă la vot prin comunicarea online”. Singurul impediment ar fi că nu tot poporul are Internet, dar altfel nu ar trebui să existe „NU POT”. Dacă nu prin donaţii precum la americani, atunci prin alte moduri.

Bogdan Naumovici a întors un pic (mai mult) roata discuţiei. Cei care au Internet sunt tineri şi oameni de vârsta a doua. Majoritatea votanţilor sunt pensionari. Ceva nu se leagă între „era digitală” şi votanţi. Politicienii nu sunt interesaţi să atragă publicul tânăr pentru că asta ar aduce o schimbare la nivelul ţării, adică exact ceea ce „mai marii” nu îşi doresc. Cinci milioane şi ceva de oameni din România au Internet. Punem că din aceştia, 4 milioane au drept de vot (deşi dacă puştiul are Internet, au şi părinţii dar în fine). Sunt de neglijat 4 milioane de alegători? Sunt de neglijat se pare...

L-am întrebat în cadrul conferinţei pe Mircea Geoană dacă pe viitor va investi resurse tot în pomeni electorale sau va investi în comunicarea online, pentru că eu ca şi studentă prefer să citesc blogul unui politician decât să ma duc la mici şi bere în parc la Izvor. Mi-a zis că el nu face pomeni electorale (chiar credea că înghite careva gogoaşa) continuând cu un discurs despre convingerile sale legate de viitorul ţării, evident nerăspunzând absolut deloc la întrebare. În sală oamenii râdeau pe sub mustăţi cum la o simplă întrebare nu a putut da un răspuns şi a crezut că ne ia de proşti pe toţi (ţin să precizez că în sală erau 90% oameni care au studiat/studiază comunicarea) spunând ca papagalul fraze scrise de consilierul său probabil.



Organizarea a fost de nota 10. Aş mai fi comentat momente ale discuţiilor, dar risc să vă pierd pe parcursul lecturii. La noi nu se câştigă alegerile folosindu-ne şi de Internet pentru că nu se vrea. Nu vorbesc de campaniile în mediul rural. Presimt că ne mai trebuie încă 4 ani pentru a se mai duce din nesimţirea campaniilor de acum. Intelectualul nu are ce face cu pomenile politicianului. Nişte pensii mărite în prag electoral, dar care se vor pierde în scumpirile la gaze, curent şi alimente sunt nimic pe doi. Şi ca bonus de informaţii vă zic că bunica mea din sectorul 5 a primit telefon mobil de la Vanghelie în campania pentru primăriile de sector, l-a pus într-un sertar la zăcut şi a votat cu Sebastian Bodu. În scurt timp pierdeţi şi pensionarii...

(Postul de mai sus conţine un comentariu subiectiv al conferinţei „Politica 2.0. Cum se câştigă alegerile în era digitală” )

Corina Iordache

Iepurele Dinozaur

De curand, PDLul a facut cunoscut publicului numele 'candidatului' pentru functia de prim-ministru. Acesta este un dinozaur al fostei securitati si un instrument al celei mai noi de dupa revolutie fiind cel ce i-a luat locul premierului Petre Roman dupa ce a fost indepartat prin lovitura de stat data cu ajutorul minerilor de catre clica bolsevico-kaghebista a lui Iliescu. Traian Basescu i-a fost ministru in acel guvern al rusinii nationale, guvern caruia i-au fost inchise toate usle comunitatii democratice internationale. Theodor Stolojan, candidatul in chiloti, este singurul ministru roman care dupa 1990 a indraznit sa nationalizeze valuta, dar ne-a promis ca nu o va mai face si ca se va face bine si cu capul.

Foto: Mircea Restea

Multi analisti considera ca dinozaurul Stolojan este de fapt un iepure electoral si ca presedintele Basescu va numi un alt premier din randurile membrilor de baza ai PD de dinaintea venirii tradatorilor liberali (nimeni nu iubeste tradatorii pentru ca acestia au tradarea in sange).

Click pe imagine pentru marire ->

Vezi continuarea ->

Floriiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiin Calinescuuuu !!!

“Nu mă interesează nici maşina, nici salariul, nici pensia suplimentară, nici secretara. Nu mi se pare corect ca un parlamentar să ceară în plus la pensie decât un strungar, un profesor, sau orice alt om normal. Pentru că suntem în casa Brătienilor, care au fost un model în acest sens, vă spun că în politică trebuie să mergi atunci când ai bani de cheltuit, nu atunci când ai bani de făcut”

Arogantii si Prostanacii

S-a văzut în parcarea Romexpo unde liderii celor mulţi şi săraci şi-au etalat limuzinele mari şi luxoase. S-a văzut în rictusul însetat de putere şi bogăţie al lui Adrian Năstase; în euforia grăbită cu care Mircea Geoană interpreta partitura promisiunilor electorale; în aroganţa tăioasă al lui Miron Mitrea; în ironiile înfumurate aruncate de Victor Ponta; în grimasa atotdispreţuitoare a lui Liviu Dragnea, un dumnezeu local ridicat de reforma lui Geoană la rangul de lider naţional: în mugetul de prădători vorace al baronilor locali; în ultimul rând în zâmbetul pervers al lui Ion Iliescu care transmitea o comandă simplă: Mircea, fă-te că eşti premier…

Patru ani cât a stat în opoziţie, timpul a trecut degeaba pentru PSD. A rămas acelaşi partid nereformat în care bătrânii saurieni fac legea, iar tinerii sunt vitrina trimisă la TV. În PSD se predică Marx şi Lenin sau, mai nou, a treia cale a lui Giddens, dar protejaţii lui Iliescu se închină la vile, se roagă la zeul Merţan şi fac mătănii numărându-şi mental multi-milioanele. Am văzut la Romexpo un miting de flămânzi avizi îmbătaţi de aburii puterii. Se băteau în piept că mor de grija săracilor. Mârăiau zgomotos spre „ciolanul“ controlat de patru ani de „puterea de dreapta“.


Pe mulţi, procurorii îi caută pe la vile, iar ei stăteau cocoţaţi pe o scenă, rosteau nume de candidaţi, proclamau sfârşitul unor doctrine, agitau lopeţi în aer. Unii închideau ochii şi se vedeau deputaţi sau senatori. Alţii întindeau mâinile pipăind imaginar fotoliile, birourile şi secretarele de miniştri. Parfumul bugetului de stat îi ameţise pe toţi. Opoziţia a fost grea, vorba lui Adrian Năstase, iar până la girofarurile puterii nu mai e decât un pas. Nada electorală a pensiilor şi salariilor a fost lansată. Cei puţini şi bogaţi nu trebuie decât să aştepte liniştiţi ca toţi cei mulţi şi sărăci să vină să-i voteze şi să le refacă accesul la comisioane şi să-i repună în circuitul valizelor din politică. Ca întotdeauna, demagogul de serviciu al partidului, Ion Iliescu, performa cu virtuozitate aceeaşi placă învechită a „guvernării cu modestie şi decenţă, nu cu înfumurare şi pretenţii“.


Dar cine-l mai asculta? Când Iliescu şi-a ţinut discursul, sala era aproape goală. Pesediştii nu mai aveau nevoie de sfaturile lui pentru că se vedeau deja în scaunele puterii. Doar câţiva nostalgici, fanatici ai populismului pur, s-au înghesuit lângă scenă pentru a-i sorbi vorbele goale. Spre deosebire de alte dăţi, când discusurile lui Iliescu îi priponeau în scaune dornici să se împărtăşească din arta celui sărac şi cinstit, acum nu au mai interesat pe nimeni lozinci ruginite precum aceea că „PSD nu trebuie să fie un partid al demagogilor, al celor interesaţi doar de putere, avere, îmbogăţire personală“. La fel de nepotrivită ca şi discursul lui Iliescu a fost aria interpretată de Costel Busuioc. Nu el ar fi trebuit să cânte. Ci Adi Minune şi Guţă care, cu hiturile lor nemuritoare „Să moară duşmanii mei“ şi „Milion cu milion fac mai multe milioane“, s-ar fi potrivit mai bine cu valorile, aspiraţiile şi obiectivele baronilor locali şi naţionali ai PSD care stau să revină la guvernare.

Resuscitarea Nebunilor

Iata ce se intampla dupa alegerile locale si ce scriam atunci ->


Acesta a fost sezonul resuscitarilor din dragoste la nivel declarativ, din interes la nivel real.
PSDul a resuscitat PCul in prag de sucombare, PDul a resuscitat PNGul, ar trebui ca si PNLul sa resusciteze PRMul care este demult in moarte ... cerebrala si am avea tabloul complet al sectiei de reanimare politica.
Eu votez pentru eutanasiere decat sa se mai chinuie si ei si, mai ales, noi ...

Click pe imagine pentru marire ->

Si iata ca PDL resusciteaza si nebunii dupa ce a facut acelasi lucru cu oile.


Catalin Avramescu a declarat ca in urma acestei aliante PDL-PRM nu va mai candida la alegerile din toamna pentru formatiunea basesciana. Tot el s-a opus si intrarii lui Dumitru Dragomir zis Corleone in acest partid. Am inceput sa-l respect din ce in ce mai mult.

Click pe imagine pentru marire ->

Mai este cineva care nu stie ce reprezinta Vadim ?

Regele si Regina Sarmalelor Electorale

Click pe imagine pentru marire ->

D-ale lui Felix

Dan Voiculescu a facut sau nu politie politica ?

Intr-o nota adresata in 1974 conducerii ICE Vitrocim, unde era angajat ca economist, Dan Voiculescu a explicat imprejurarile in care a aflat de fuga verisoarei sale Paraschiva Silaghi (paginile 148–149). Dan Voiculescu a descris, intr-o declaratie data in 1980, Securitatii mai multe intalniri pe care le-a avut cu cetateni straini pe parcursul a zece ani, declaratie in care aminteste de rapoartele date Securitatii dupa fiecare intalnire (paginile 161–163).

Sursa “Felix” a informat in 1982 Securitatea (pe maiorul Marin Nicola) despre o presupusa infractiune economica a unui director adjunct al Vitrocim, Gheorghe Rugescu, fapt pantru care acesta a fost urmarit informativ. Din verificarile CNSAS a rezultat ca Rugescu nu a fost urmarit penal, deci informatiile furnizate de Dan Voiculescu nu au fost confirmate (paginile 119-121).

Nota informativa a unei alte surse, Angel, catre maiorul Nicola descrie o ipotetica favorizare a unor parteneri de afaceri straini de catre acelasi director Rugescu. Ofiterul de Securitate noteaza ca informatiile furnizate de Angel trebuie verificate si din sursa “Felix” (paginile 122-127).

O nota de serviciu a unui ofiter de Securitate consemneaza ca “din discutiile purtate cu lt. Maj. Tomescu Sergiu de la Directia a III-a a rezultat ca Voiculescu Dan este informatorul sau” (pagina 147).

Un raport intocmit de maiorul Constantin Smarandache despre Dan Voiculescu consemneaza ca acesta “este folosit in munca informativa de catre col. Alexandru din Directia IV” (pagina 150).
Felix da, in 1977, o nota informativa in care propune recrutarea ca informator a unui cetatean austriac, Leo Gottfried. Dan Voiculescu ii retine acestuia “preocuparea de defaimare a politicii noastre” si semnaleaza tendinta lui Gottfried “de a atrage spiritual si material anumiti cetateni romani la fuga din tara” (pagina 160).

Ofiterii Gheorghe Florea si Sergiu Tomescu au intocmit, in iunie 1973, un referat care propunea recrutarea lui Dan Voiculescu pentru supravegherea operativa a obiectivelor “Vera” si “Goran”. O jumatate de an mai tarziu, Securitatea a mentionat, la finalul documentului, ca “intrucat la data de 15 ian. 1974 “Felix” a fost primit in PCR, iar in momentul de fata nu avem o obiectiv concret pe langa care sa fie folosit propunem intreruperea legaturii si clasarea dosarului personal”, deci un soi de intrare “in adormire” (paginile 20-21).

Dan Voiculescu, confruntat cu aceste probe, a sustinut in fata membrilor CNSAS ca nu vede nici o problema in colaborarea sa cu Securitatea. Cand a fost intrebat de nota data despre Leo Gottfried a raspuns: “Nu am voie sa am voie sa am opinii politice? Cu atat mai mult cu cat aveam curaj sa am opinii politice. Se dorea sa fie atrasi romanii sa fuga din tara. Nici acum nu sunt de acord ca romanii sa fuga din tara”, a spus Voiculescu (pagina 185).

Mircea Dinescu a insistat pe ideea incalcarii drepturilor omului prin acea nota informativa: “Ideea era ca Securitatea, urmarindu-l pe el (Gottfried – n. red.), putea sa dea de urma unor romani care voiau sa fuga in strainatate si o pateau”. Dan Voiculescu a replicat: “Aia e treaba lor”. (pagina 186)

In declaratia data la CNSAS de Paraschiva Silaghi, verisoara lui Dan Voiculescu, aceasta precizeaza ca doar ea si sotul ei stiau de intentia de a fugi din Romania, deci Voiculescu nu ar fi avut cum sa informeze Securitatea despre intentia lor (pagina 281).

Declaratia data in 2007 de cetateanul german Gert Lichblau, in care spune ca “domnul dr. Voiculescu a fost o persoana de o specialitate deosebit de buna, iar in cadrul colaborarii a fost in permanenta corect si agreabil. Inca de la inceputul anului 1967 mi-a fost clar ca regimul comunist era foarte greoi si ca politia secreta, securitatea spiona si supraveghea orice fel de strain in Romania. Deoarece am fost molestat de mai multe ori de Securitate si abordat si la hotel, am inteles imediat ca regimul de atunci nu dorea contacte particulare cu oamenii si nici cu cultura tarii” (pagina 287).

Fratia Dosarelor

Traian Basescu a dat in judecata pe ziaristul Cristi Oprea de la Cotidianul care a scris un articol (mult prea neutru) despre implicarea presedintelui in Alianta Maro PDL-PRM.


ARTICOLUL PENTRU CARE BĂSESCU L-A DAT ÎN JUDECATĂ PE CRISTI OPREA ->

TRAIAN BĂSESCU - DEZICERI PE TOATĂ LINIA DE SUPERVIZAREA TROCULUI PDL-PRM
05 Sep 2008 Cristian Oprea

“Preşedintele Traian Băsescu a ţinut morţiş, vineri, să precizeze că nu ar fi avut nici o legătură cu trocul dintre PD-L şi PRM pentru ca Vadim să îşi păstreze vicepreşedinţia Senatului, acuzând presa de minciună.

În încercarea de a se distanţa de decizia PD-L – care nu mişcă nimic fără acordul său – şeful statului a încercat să inducă ideea că are preocupări înalte: ”Nu mă ocup de lucruri mărunte ca numirile în Parlament. De lucruri mărunte şi de minciuni are cine să se ocupe”. Traian Băsescu s-a dezis public şi de înţelegerea dintre PRM şi PD-L pentru ca liderul Corneliu Vadim Tudor să îşi păstreze fotoliul de vicepreşedinte al Senatului, după ce Partidul Conservator nu a mai vrut să îl sprijine pentru acelaşi post. “Am dat un comunicat că nu am avut nici o implicare.

Reconfirm această poziţie”, a încercat preşedintele României să îşi arate echidistanţa pe care i-o cere Constituţia.

În urmă cu două zile, după declanşarea scandalului şi mai ales în urma luărilor de poziţie anti-PRM ale unor personalităţi care l-au susţinut şi i-au fost favorabile, şeful statului transmitea, prin serviciul de presă al Palatului Cotroceni, un comunicat oficial în care aproape că se jura că nu a avut nici o implicare. Traian Băsescu a ţinut cu tot dinandinsul să dezmintă ceea ce mai mulţi lideri ai PD-L au susţinut, ce-i drept nu public ci sub acoperirea anonimatului, acreditând ideea că nu ar fi existat vreuun fel de contacte între el şi lideri politici, mai ales ai PD-L, pentru aranjarea trocului.

Apoteotic, şeful statului a făcut apel la partide să nu îl implice în “campania electorală prematură”. Fără să lase posibilitatea presei de a pune întrebări lămuritoare despre acest subiect, preşedintele a încheiat referirile sale pe această temă, la fel de brusc cum le-a şi început.

Traian Băsescu a plecat, vineri, într-o vizită în Italia, unde nu va fi primit la Vatican decât de Secretarul Sfântului Scaun, cardinalul Tarcisio Bertone, urmând să se vadă cu Papa Benedict al Papa Benedict al XVI-lea doar la Gandolfo, reşedinţa de vacanţă a suveranilor pontifi. Preşedintele va avea şi o întrevedere cu Marele Maestru al Ordinului de , Matthew Festing , urmând să viziteze spaţiul pe care se va afla, cândva, sediul Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei”.


Eu sunt adeptul teoriei conspiratiei si de aceea cred ca si disputa Basescu-Vantu de acum cateva saptamani cat si acest proces jalnic sunt contrafacute si nu au rostul decat sa legitimeze o asa-zisa opozitie a trustului RC fata de presedinte si PDL. De fapt Vantu il va sustine in continuare.

Este fratia dosarelor: cel al Flotei cu cel al FNIului.

Banana lui Boc

Emil Boc vrea sa ne trimita in randul tarilor bananiere din punct de vedere politic sustinand demagogic ca ar fi bine sa avem un parlament unicameral in locul celui bicameral actual. Solutia pentru imbunatatirea activitatii parlamentului ar fi poate reducerea numarului de parlamentari cat si diferentierea prerogativelor Senatului si Camerei Deputatilor.
Iata mai jos tarile lumii clasificate dupa sistemul lor parlamentar - cu albastru cele pe bicameral si maro cele pe unicameral.


Culmea culmilor este ca lucrarea sa de doctorat sustine cu totul altceva (click pe imagine pentru marire) ->

Alianta DA Reloaded

Conform ultimului sondaj INSOMAR, PDLul este cotat cu 39%, PSDul cu 25% si PNLul cu 20%. Printr-un calcul simplu putem observa ca daca s-ar reconstitui faptic Alianta DA (juridic nu a fost desfiintata niciodata), ar putea sustine guvernul de dupa alegeri cu o majoritate parlamentara confortabila fara a mai fi nevoiti sa apeleze la vreo solutie imorala (PC) sau vreuna de-a dreptul cretina (PNG sau PRM).

Mai retineti faza de dupa alegerile din 2004 cand Base arunca palaria lui Vosganian in sustinatorii fericiti de victoria favoritilor ? Oare vom vedea o scena asemanatoare dupa alegerile din noiembrie ?


Va invinge orgoliul sau intelepciunea ?

(foto: Mircea Restea)